Reprezentarea partilor in procesul civil

Reprezentarea părţilor în judecată este reglementată prin art . 80 cod procedură civilă.

Art. 80 Cod procedură civilă
(1) Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convenţională sau judiciară.

În cursul procesului părţile au obligaţii procedurale de executat şi drepturile procedurale de exercitat. Legea conferă părţii posibilitatea de a-și exercita drepturile procedurale sau prin reprezentant.

Instituţia reprezentării în procesul civil vizează procedeul juridic în care o persoană numită reprezentant:

îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces,
efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.

Dreptul de a fi reprezentat nu este însă unul absolut, legea putând impune şi limitări. Exemplu – în procesul de divorţ, în faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară dacă unul din soţi:

execută o pedeapsă privativă de libertate,
este împiedicat de o boală gravă,
este pus sub interdicţie judecătorească,
cel în cauză putându-se înfăţişa prin avocat, mandatar, tutore sau curator.

Reprezentarea părţilor în procesul civil poate fi:

Legală – persoanele fizice lipsite de capacitate de exerciţiu vor sta în judecată prin reprezentant legal
Convenţională – părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei.
Judiciară – când legea prevede sau când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil, judecătorul:

poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant în condiţiile art. 58 alin. (3),
arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării.

Reprezentarea legală

Intervine în cazul:

persoană fizică lipsită de capacitate de exerciţiu. Reprezentanţii legali ai persoanei fizice pot fi părinţii şi tutorele.
persoanele fizice lipsite de capacitate de folosinţă (decedate) problema reprezentării nu se pune, acestea neputând fi părţi în proces
persoanele juridice. Conform 209 cod civil persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. Aceste persoane sunt administratorii acestora.

Unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. Aceştia stau în judecată ca reprezentanţi legali şi nu în nume persoanal. Ei pot împuternici să-i reprezinte în justiţie interesele unităţii administrativ-teritoriale:

o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primăriei, consiliului judeţean sau
un avocat

În cazul entităţilor fără personalitate juridică reprezentantul este persoana care, potrivit înţelegerii între membri, i s-a încredinţat conducerea sau administrarea, iar în lipsa unei asemenea persoane oricare dintre membrii entităţii respective.

Reprezentarea convenţională

Părţile pot să stea în judecată printr-un reprezentant ales, în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care legea impune prezenţa lor personală în faţa instanţei. Reprezentarea convenţională presupune încheierea între partea reprezentată şi reprezentat:

a unui contract de mandat (pentru neavocat),
a unui contract de muncă sau raport de serviciu (consilier juridic) sau
a unui contract de asistenţă juridică (avocat).

Reprezentarea judiciară

Judecătorul poate numi pentru oricare parte din proces un reprezentant:

când legea prevede sau
când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un proces echitabil,
arătând în încheiere limitele şi durata reprezentării.

Art. 58 Cod procedură civilă

(3) Numirea acestor curatori se va face de instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal.

Conform art. 58 alin. 3 Cod procedură civilă numirea curatorilor speciali:

se va face de instanţa care judecă procesul,
se face dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru fiecare instanţă judecătorească.

Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru reprezentantul legal. Aceşti curatori speciali sunt numiţi de instanţa care judecă procesul iar nu de instanţa de tutelă.

Reprezentarea judiciară are în vedere situaţia în care reprezentantul părţii este numit de către instanţă, aceasta intervenind în două ipoteze:

când legea prevede în mod expres obligaţia instanţei de a numi un curator special pentru reprezentarea părţii
când circumstanţele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul părţii la un proces echitabil. Este situaţia în care partea, deşi capabilă, nu poate personal, să-şi apere interesele în condiţii corespunzătoare:

din cauza bătrâneţii,
din cauza bolii sau a unei infirmităţii fizice,
şi din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant convenţional.

când partea a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar. În acest caz, chiar şi când partea are numit un curator numit de către instanţa de tutelă, instanţa care judecă procesul îi poate desemna un curator special.

În încheierea de numire a curatorului special, instanţa care judecă procesul va arăta limitele şi durata reprezentării. În măsura în care este autorizat de instanţa care l-a numit, administratorul sechestru desemnat în materia sechestrului judiciar va putea sta în judecată în numele părţilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru.

Asistarea reprezentantului de către avocat sau consilier

Când reprezentarea este legală sau judiciară asistarea reprezentantului de către avocat sau consilier juridic nu este obligatorie. Persoanele fizice vor fi asistate şi reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii:

pentru redactarea cererii şi a motivelor de recurs,
în exercitarea şi susţinerea recursului
cu excepţia cazurilor prevăzute la art.13 alin. 2 (când partea sau mandatarul acesteia – soţ sau rudă până la grad 2 inclusiv, este licenţiat în drept).

În cadrul reprezentării legale sau judiciare a persoanelor fizice, dacă mandatarul:

este soţ sau rudă cu partea până la gradul al doilea inclusiv şi
este licenţiat în drept,
asistarea acestuia de către avocat nu este cerută nici în etapa procesuală a recursului
poate reprezenta partea în faţa oricărei instanţe, indiferent de etapa procesuală.

Conform art. 80 cod procedură civilă, persoanele juridice vor fi asistate şi reprezentate numai de către un avocat sau consilier juridic, sub sancţiunea nulităţii:

redactarea cererii şi a motivelor de recurs,
exercitarea şi susţinerea recursului

Limitele reprezentării

Sunt acte procedurale de dispoziţie ale părţii următoarele:

Renunţarea la judecată
Renunţarea la dreptul pretins
Achiesarea la hotărârea pronunţată
Achiesarea la pretenţiile reclamantului
Tranzacţia
Orice alte acte procedurale de dispoziţie precum:

renunţarea la susţinerea unei excepţii procesuale sau
renunţarea la alte forme de manifestare a acţiunii civile,
fiind exclusă renunţarea la dreptul de administrare a unui mijloc de probă, pentru care nu este necesară prezentarea unui mandat special.

În cazul reprezentării convenţionale, aceste acte procedurale de dispoziţie nu pot fi făcute de reprezentantul părţii decât în temeiul unei procuri speciale. Excepţie este în cazul unui reprezentant avocat ce are voie să efectueze actele procedurale de dispoziţie în numele părţii în limitele obiectului contractului de asistenţă juridică, act ce reprezintă un mandat special.

La reprezentarea prin mandatar neavocat procura specială trebuie să cuprindă dreptul reprezentantului de a efectua un anumit act de dispoziţie în numele părţii.

În cazul reprezentării legale a persoanei fizice

Părinţii sau tutorii nu au nevoie de un mandat special pentru exercitarea actelor procedurale de dispoziţie. Părțile care sunt reprezentate nu îl pot da, neavând capacitatea de exerciţiu deplină.

În acest caz legea prevede obligativitatea încuviintaţării prealabile a instanţei de tutelă sau a autorităţii administrative competente. Reprezentarea legală a persoanei juridice este realizată de administrator care trebuie să facă dovada puterii sale în acest sens decurgând dintr-un mandat special acordat de organele de conducere ale persoanei juridice sau din cuprinsul actelor constitutive.

Reprezentarea judiciară pentru actele de dispoziţie se face în baza încheierii de numire a curatorului special unde se prevede în mod expres acest drept.

Dacă reprezentantul nu prezintă dovada dreptului său de a efectua actul de dispoziţie în numele părţii, instanţa va acorda un termen scurt pentru complinirea acestui aspect. Dacă la termenul de judecată acordat, reprezentantul nu prezintă dovada solicitată, cererea de a se lua act de efectuarea unui act de dispoziţie va fi anulată de către instanţă ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant pentru exercitarea actelor respective în numele părţii.

În cazul minorilor, a persoanelor puse sub interdicţie şi a dispăruţilor

Chiar dacă dovada dreptului reprezentantului de a efectua acte procedurale de dispoziţie a fost făcută, instanţa este în drept:

să respingă cererea de a se lua act de efectuarea actului respectiv şi
să continue judecata cauzei atunci când consideră că actul respectiv nu este în interesul persoanei reprezentate,
să aprecieze concret, de la caz la caz.

Lipsa dovezii calităţii de reprezentant este un aspect care poate fi invocat de către părţi, cât şi de către instanţă din oficiu. Instanţa pune în vedere părții să facă această dovadă pană la termenul de judecată următor. Dacă la termenul acordat lipsa nu este acoperită, instanţa va invoca excepţia procesuală a lipsei dovezii calităţii de reprezentant, să o admită şi în consecinţă să anuleze cererea.

Dovada calităţii de reprezentant se face prin următoarele înscrisuri:

Acte de stare civilă în copie legalizată (la părinţi)
Actul de desemnare a tutorelui în copie legalizată
Procura în original sau în copie legalizată (reprezentarea convenţională)
Împuternicirea avocaţială în original
Delegaţia sau împuternicirea de reprezentare juridică în original
Un extras din registrul public în care este menţionată calitatea de administrator

În cazul reprezentării convenţionale, dacă atât partea (persoană fizică) cât şi pretinsul său reprezentant neavocat:

sunt prezenţi în sala de şedinţe şi
este sesizată lipsa de la dosar a dovezii calităţii de reprezentant,
instanţa va întreba partea dacă înţelege să fie reprezentată în justiţie de către pretinsul mandatar.

În caz afirmativ, partea va da o declaraţie verbală în acest sens în faţa instanţei, specificând totodată limitele şi durata reprezentării. Aceste aspecte vor fi consemnate în încheierea de şedinţă. Instanţa nu va mai proceda la amânarea cauzei, întrucât lipsa sesizată a fost acoperită.

Dacă nici partea nici pretinsul său reprezentant nu sunt prezenţi în sala de judecată la termenul la care a fost sesizată lipsa dovezii respective, instanţa:

va amâna cauza şi
va cita partea cu menţiunea de a face dovada calităţii de reprezentant,
sub sancţiunea anulării cererii.

Asemenea citare se va face chiar dacă partea are termen în cunoştinţă. Această instituţie vizează numai data procesului şi locul desfăşurării sale.

Pentru a opera sancţiunea nulităţii cererii, considerăm că citaţia trebuie adresată părţii, chiar dacă la dosar există şi adresa sediului sau domiciliului reprezentantului, întrucât cererea aparţine părţii. Sancţiunea anulării acesteia va produce efecte faţă de parte şi nu faţă de reprezentant. Citarea se va face atât la domiciliul real al părţii cât şi la cel ales.

Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant este o excepţie de procedură:

Absolută – se încalcă norme de ordine publică
Peremptorie – admiterea se conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii
Debutează cu un efect dilatoriu (cauza amânându-se pentru efectuarea dovezii calităţii de reprezentant)
Această excepţie nu poate fi invocată prima dată în calea de atac.