Regulament CE nr.2201-2003 executarea hotărârilor

Regulament CE nr.2201-2003 executarea hotărârilor privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești:

• în materie matrimonială și
• în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.

În contextul protecției drepturilor copilului:

• și în special în ceea ce privește reglementările care se referă la bunurile acestuia,
• prezentul regulament ar trebui să fie interpretat și aplicat în mod specific în ceea ce privește măsurile de protecție a copilului,
• aceste măsuri pot include reglementarea modului în care bunurile materiale sau financiare ale copilului
• sunt administrate și protejate pentru a asigura bunăstarea și dezvoltarea acestuia.

Regulamentul CE nr.2201-2003 precizează următoarele aspecte

Administrarea bunurilor copilului

În cazul în care copilul deține bunuri (cum ar fi proprietăți imobiliare sau fonduri financiare), regulamentul ar trebui să stabilească reglementări clare pentru protecția acestora, în scopul de a preveni:

• abuzul, gestionarea incorectă sau
• utilizarea necorespunzătoare a acestora de către părinți, tutori sau alte persoane care ar putea să se ocupe de administrarea bunurilor copilului.

Încredințarea administrării

Regulamentele ar trebui să stabilească cine poate administra bunurile unui copil, sub ce condiții și până la ce vârstă sau etapă de dezvoltare. De asemenea, ar trebui prevăzute măsuri de monitorizare și evaluare a modului în care sunt gestionate aceste bunuri, pentru a proteja interesul superior al copilului.

Protecția drepturilor financiare ale copilului

Bunurile copilului pot include nu doar proprietăți materiale, dar și fonduri financiare sau alte resurse economice provenite din moșteniri, donații sau alte surse. Este esențial ca regulamentul să asigure faptul că aceste resurse sunt utilizate în mod adecvat pentru îngrijirea și educația copilului.

Implicarea autorităților

În cazul în care există suspiciuni că bunurile copilului sunt puse în pericol sau gestionate abuziv, regulamentul ar trebui să reglementeze mecanisme clare prin care autoritățile pot interveni pentru a proteja aceste bunuri. Aceasta poate include măsuri de supraveghere și protecție mai riguroase, inclusiv posibilitatea de a se aplica restricții sau sancțiuni pentru gestionarea necorespunzătoare a bunurilor copilului.

Conflictele de interese

Reglementările trebuie să prevadă soluții pentru gestionarea eventualelor conflicte de interese care pot apărea atunci când persoanele responsabile de bunurile copilului au interese contrare celor ale acestuia.

Aplicarea regulamentului doar la măsurile de protecție a copilului asigură:

• că bunurile copilului sunt administrate și utilizate în beneficiul său,
• respectându-se atât drepturile sale fundamentale, cât și principiile de protecție care ghidează legislația națională și internațională privind drepturile copilului.

CAPITOLUL I  DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1 Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică, oricare ar fi natura instanței, materiilor civile privind:

• (a) divorțul, separarea de drept și anularea căsătoriei;
  (b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parțială a răspunderii părintești.

(2)   Materiile prevăzute la alineatul (1) litera (b) cuprind în special:

(a) încredințarea și dreptul de vizită;
(b) tutela, curatela și instituțiile similare;
(c) desemnarea și atribuțiile oricărei persoane sau oricărui organism însărcinat să se ocupe de persoana sau bunurile copilului, să-l reprezinte sau să-l asiste;
(d) plasarea copilului într-o familie substitutivă sau într-un centru de plasament;
(e) măsurile de protecție a copilului privind administrarea, conservarea sau dispoziția cu privire la bunurile copilului.

(3)   Prezentul regulament nu se aplică:

(a) stabilirii sau contestării filiației;
(b) hotărârii privind adopția și măsurilor premergătoare acesteia, precum și desfacerea și declararea nulității adopției;
(c) numelui și prenumelui copilului;
(d) emancipării;
(e) obligației de întreținere;
(f) actelor fiduciare și succesiunilor;
(g) măsurilor luate ca urmare a faptelor penale săvârșite de copii.

Articolul 2 Definiții

În sensul prezentului regulament:
1. „instanță judecătorească” înseamnă toate autoritățile din statele membre competente în materiile care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament în temeiul articolului 1;
2. „judecător” înseamnă judecătorul sau funcționarul având competențe echivalente cu cele ale judecătorului în materiile care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentului regulament;
3. „stat membru” înseamnă toate statele membre, cu excepția Danemarcei;
4. „hotărâre judecătorească” înseamnă:

• orice hotărâre de divorț, de separare de drept sau de anulare a unei căsătorii, precum și
• orice hotărâre judecătorească privind răspunderea părintească pronunțată de o instanță judecătorească a unui stat membru,
• oricare ar fi denumirea hotărârii, inclusiv termenii „decizie”, „sentință” sau „ordonanță”;
• 5. „stat membru de origine” înseamnă statul membru în care a fost pronunțată hotărârea care trebuie executată;

Textul integral..……….regulament-nr-2201-din-2003-ce-recunostarea-hotararilor-judecatoresti-civile-straine