Recomandarea Comisiei privind procedura de insolventa

Recomandarea Comisiei 2014/135/UE – privind procedura de insolvență

Recomandarea recentă privind restructurarea preventivă a întreprinderilor în Uniunea Europeană reprezintă un pas important pentru abordarea problemelor legate de falimentul companiilor și pierderea locurilor de muncă.

Această inițiativă are ca obiectiv principal:
  • sprijinirea întreprinderilor viabile să evite falimentul,
  • permițându-le să-și reorganizeze activitățile în mod preventiv.
Prin adoptarea unei abordări proactive, se urmărește:
  • să se salveze locurile de muncă și
  • să se ofere a doua șansă antreprenorilor care au avut de-a face cu falimentul.
    • Această restructurare anticipată ar trebui să permită companiilor să rămână pe piață și să își mențină viabilitatea economică, contribuind astfel la stabilizarea pieței muncii.

De asemenea, această recomandare:

  • evidențiază importanța implicării creditorilor în procesul de restructurare,
  • oferindu-le posibilitatea de a recupera o parte mai mare din investiția lor.

Prin promovarea unui cadru legislativ și procedural adecvat, se intenționează să se creeze un mediu favorabil pentru refacerea financiară a întreprinderilor aflate în dificultate.

Această abordare sintetică și preventivă:
  • ar putea contribui la reducerea numărului de falimente și pierderilor de locuri de muncă în UE,
  • ar avea un impact pozitiv asupra stabilității economice și sociale în ansamblu.

Schimbările în atitudinea europeană față de insolvența întreprinderilor sunt evidente, iar reformele în legislația existentă a Uniunii Europene (UE) privind insolvența transfrontalieră sunt deja în curs. Comisia Europeană propune acum o nouă recomandare, având ca scop stabilirea unui cadru comun pentru normele naționale privind insolvența.

Acest cadru pentru procedura de insolvență ar oferi debitorilor următoarele posibilități:
  • să restructureze activitatea imediat ce probabilitatea insolvenței devine evidentă.
  • să păstreze controlul asupra funcționării de zi cu zi a afacerii lor.
  • să solicite o suspendare temporară a cererilor de executare silită prezentate de creditori, în cazul în care aceste acțiuni ar afecta perspectivele unui plan de restructurare. Durata suspendării ar trebui să fie inițial de patru luni și să nu depășească 12 luni în total, în funcție de complexitatea restructurării preconizate.
  • să ceară confirmarea de către instanță a unui plan de restructurare, iar orice plan confirmat de instanță ar deveni obligatoriu pentru creditori. Recomandarea detaliază conținutul planurilor de restructurare și cerințele pentru confirmarea acestora de către instanță.
  • să obțină mai ușor noi surse de finanțare pentru planul de restructurare, deoarece noile surse confirmate de instanță ar fi scutite de acțiunile pauliene.
Procedura de restructurare ar trebui să fie:
  • rapidă,
  • eficientă,
  • să permită desfășurarea cât mai multor demersuri pe cale extrajudiciară.
    • Pentru a facilita acest proces, s-ar putea numi un mediator sau un supervizor pentru a asista atât debitorul, cât și creditorii în negocieri.
Comisia a emis o recomandare solidă:
  • pentru acordarea unei a doua șanse antreprenorilor onești după un faliment,
  • bazată pe dovezi concludente care arată că aceștia au mai mult succes cu o nouă întreprindere.
    • Sugerarea este că antreprenorii ar trebui încurajați să relanseze afaceri după eșec, contribuind astfel la stimularea mediului de afaceri.
Potrivit recomandării, antreprenorii ar trebui să beneficieze de o descărcare completă de datorii în cel mult trei ani:
  • de la hotărârea instanței privind deschiderea procedurii de faliment sau
  • de la data începerii oricărui plan de rambursare.
    • Cu toate acestea, se recunoaște că există situații în care o descărcare completă nu este întotdeauna oportună. Țările din UE au flexibilitatea de a introduce dispoziții mai riguroase pentru a descuraja antreprenorii necinstiți sau cei care nu își respectă obligațiile legale față de creditori.

De asemenea, recomandarea permite statelor membre să adopte legi naționale pentru a proteja mijloacele de subzistență ale antreprenorilor și ale familiilor acestora. Aceasta ar însemna că antreprenorii ar putea păstra anumite active în timpul procesului de faliment, asigurându-se că au resursele necesare pentru a începe o nouă afacere și pentru a-și asigura susținerea financiară în viitor.

Similar Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.