Legea nr. 99 din 2016 privind achizitiile sectoriale

Legea nr. 99 din 2016 privind achiziţiile sectoriale,

Prezenta lege reglementează modul de realizare de către entităţile contractante a achiziţiilor sectoriale, procedurile de atribuire a contractelor

Legea nr. 99 din 2016 privind achizițiile sectoriale

• reglementează procedurile de achiziții publice pentru sectoarele care nu sunt reglementate de Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice,
• aceste sectoare includ, de obicei, domenii de activitate specifice, cum ar fi energia, transporturile, serviciile poștale sau alte servicii de utilitate publică,
• transpune în legislația română Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice de produse și servicii, în scopul armonizării și standardizării procesului de achiziție în aceste domenii sectoriale.

Scopul legii nr. 99 din 2016

Legea are ca obiectiv reglementarea achizițiilor publice efectuate în cadrul sectoarelor menționate, având în vedere specificitatea acestora, ce implică atât aspecte economice, cât și tehnice distincte față de achizițiile publice generale. Printre scopurile legii se numără:

• Asigurarea transparenței și a unui cadru concurențial pentru contractele de achiziții în sectoarele respective.
• Promovarea eficienței și economisirii resurselor publice.
• Implementarea unor proceduri clare și standardizate, care să asigure accesul operatorilor economici la piețele de achiziții publice sectoriale.
• Respectarea principiilor fundamentale ale achizițiilor publice: transparență, tratament egal, nediscriminare și proporționalitate.

Principalele prevederi și mecanisme

Domeniul de aplicare

Legea nr. 99/2016 reglementează achizițiile publice în sectoarele:

• Energie (de exemplu, producția, transportul și distribuția de energie electrică și termică, gazele naturale, petrolul).
• Transporturi (inclusiv infrastructura feroviară, aeroporturile, porturile etc.).
• Servicii poștale.
• Alte sectoare reglementate prin acte legislative și reglementări specifice.

Această delimitare este importantă pentru a stabili proceduri diferite de achiziție față de cele reglementate de Legea nr. 98/2016.

Proceduri de achiziție

Legea prevede diferite proceduri de achiziție care pot fi utilizate în funcție de valoarea și complexitatea contractelor:

• Procedura de licitație deschisă este utilizată în majoritatea cazurilor și presupune transparență completă în selecția ofertelor.
• Procedura de negociere poate fi folosită în anumite condiții specifice, de exemplu, când nu există oferte viabile în urma licitației.
• Dialogul competitiv este prevăzut pentru achizițiile extrem de complexe, unde autoritatea contractantă nu poate defini clar soluția sau soluțiile care vor satisface nevoile sale.

Principiile fundamentale ale achizițiilor

Legea nr. 99/2016 urmează principiile esențiale ale achizițiilor publice:

• Tratamente egal și nediscriminare: toți operatorii economici trebuie să aibă aceleași șanse în procesul de achiziție.
• Transparență: autoritățile contractante trebuie să asigure accesul liber la informațiile relevante privind procedurile de achiziție.
• Proporționalitate: condițiile și cerințele impuse participanților trebuie să fie justificate și să nu depășească necesitățile obiectului contractului.

Proceduri simplificate și adaptate pentru sectoare specifice

Legea permite unele ajustări ale procedurilor în funcție de specificul fiecărui sector. De exemplu:

• Pot exista reguli specifice pentru gestionarea riscurilor și siguranței în domeniul energetic sau al transporturilor.
• Se pot adopta măsuri speciale pentru protejarea infrastructurilor critice în sectoare precum energia și transporturile.

Contractele sectoriale

În cadrul acestei legi, sunt reglementate și anumite tipuri de contracte de achiziție specifică sectorului respectiv:

• Contractele de furnizare, prestări de servicii și lucrări.
• Contracte de parteneriate public-private pentru investiții în infrastructura esențială.
• Contracte de concesiune care permit autorităților să încredințeze unui operator privat dreptul de a exploata un serviciu public sau o infrastructură.

Analiză critică

Transparență și concurență

Legea nr. 99/2016 promovează un grad ridicat de transparență, însă aplicarea în practică a principiilor de transparență și concurență poate fi dificilă. În special în sectoarele strategice (cum ar fi energia), există riscuri de fragmentare a pieței, iar procesul de achiziție poate fi influențat de factori precum monopolurile sau interesele economice strategice ale statului.

Complexitatea procedurilor

Având în vedere specificitatea sectorială, procedurile prevăzute de lege sunt uneori mai complexe decât în cazul achizițiilor publice standard. Acest lucru poate duce la o povară administrativă suplimentară pentru autoritățile contractante, dar și pentru operatorii economici. În plus, reglementările diferite între Legea nr. 98/2016 și Legea nr. 99/2016 pot genera confuzie în cazul în care aceleași autorități sunt implicate în achiziții din ambele domenii.

Flexibilitatea în negociere

Legea oferă autorităților o anumită flexibilitate în utilizarea procedurilor de negociere, ceea ce poate facilita încheierea contractelor de achiziție în condiții de urgență sau în cazul unor circumstanțe speciale. Totuși, această flexibilitate poate duce și la riscuri de corupție sau abuzuri, dacă nu există o supraveghere adecvată.

Sustenabilitate și inovație

Legea permite autorităților să includă clauze care să sprijine inovația, sustenabilitatea și obiectivele de dezvoltare durabilă în cadrul achizițiilor sectoriale. Totuși, implementarea acestor prevederi poate fi provocatoare, deoarece se poate confrunta cu rezistență din partea pieței sau cu lipsa unor soluții inovative disponibile pe termen scurt.

Concluzie

Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale reprezintă un pas important în reglementarea achizițiilor publice din sectoare esențiale ale economiei naționale, asigurându-se că aceste procese respectă reglementările europene și principiile fundamentale ale achizițiilor publice. Cu toate acestea, implementarea acestei legi poate aduce provocări, în special în ceea ce privește transparența, complexitatea procedurilor și riscurile de corupție. Este important ca autoritățile competente să aplice în mod consecvent principiile de integritate și concurență pentru a asigura eficiența și transparența în procesul de achiziție.

CAPITOLUL I     Dispoziţii generale

SECŢIUNEA 1     Obiect, scop şi principii

ART. 1

(1) Prezenta lege reglementează modul de realizare de către entităţile contractante a achiziţiilor sectoriale, procedurile de atribuire a contractelor sectoriale şi de organizare a concursurilor de soluţii, instrumentele şi tehnicile specifice care pot fi utilizate pentru atribuirea contractelor sectoriale, precum şi anumite aspecte specifice în legătură cu executarea contractelor sectoriale.

(2) Domeniul de aplicare a prezentei legi nu include serviciile de interes general fără caracter economic.

ART. 2

(1) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea cadrului legal necesar pentru a realiza achiziţionarea de bunuri, servicii şi lucrări în condiţii de eficienţă economică şi socială.

(2) Principiile care stau la baza atribuirii contractelor sectoriale şi a organizării concursurilor de soluţii sunt:

• a) nediscriminarea;
• b) tratamentul egal;
• c) recunoaşterea reciprocă;
• d) transparenţa;
• e) proporţionalitatea;
• f) asumarea răspunderii.

SECŢIUNEA a 2-a     Definiţii

ART. 3

(1) Pentru aplicarea prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează:

a) achiziţie sectorială – achiziţia de lucrări, de produse sau de servicii prin intermediul unui contract sectorial de către una sau mai multe entităţi contractante de la operatori economici desemnaţi de către acestea, cu condiţia ca lucrările, produsele sau serviciile achiziţionate să fie destinate efectuării uneia dintre activităţile relevante prevăzute la art. 5 – 11;

b) acord-cadru – acordul încheiat în formă scrisă între una sau mai multe entităţi contractante şi unul sau mai mulţi operatori economici care are ca obiect stabilirea termenilor şi condiţiilor care guvernează contractele sectoriale ce urmează a fi atribuite într-o anumită perioadă, în special în ceea ce priveşte preţul şi, după caz, cantităţile avute în vedere;

c) activităţi de achiziţie auxiliare – activităţi care constau în furnizarea de asistenţă şi suport pentru activităţile de achiziţie, respectiv în una dintre următoarele forme:

• (i) infrastructură tehnică care să permită entităţilor contractante atribuirea de contracte sectoriale sau încheierea de acorduri-cadru pentru lucrări, produse sau servicii;
• (ii) asistenţă şi consiliere cu privire la desfăşurarea sau structurarea procedurilor de achiziţie sectorială;
• (iii) pregătirea şi administrarea procedurilor de achiziţie sectorială în numele şi în beneficiul entităţilor contractante în cauză;

   Textul integral………Legea-nr.-99-din-2016-privind-achizitiile-sectoriale