Legea nr. 81 din 2018 activitatea de telemunca

Legea nr. 81 din 2018 privind reglementarea activitatii de telemunca

Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă

• este un act normativ adoptat în România pentru a reglementa activitățile desfășurate de angajați într-un mod la distanță, adică telemunca,
• stabilește norme clare privind drepturile și obligațiile angajatorilor și angajaților, creând un cadru legal care să asigure un echilibru între flexibilitatea muncii la distanță și protecția drepturilor lucrătorilor.

Definiția telemuncii

Legea definește telemunca ca fiind activitatea prestată de angajat în afacerea angajatorului, la distanță, folosind tehnologia informației și comunicațiilor (TIC), în special internetul, pentru a îndeplini sarcinile de serviciu. Telemunca poate fi o activitate permanentă sau ocazională, în funcție de înțelegerea dintre angajator și angajat.

Obligațiile angajatorilor

Angajatorii trebuie să stabilească în mod clar condițiile de desfășurare a telemuncii, inclusiv programul de lucru și modul în care se va face supravegherea activității. În plus, angajatorii sunt obligați să asigure condiții de muncă sigure pentru telemuncitorii lor, ceea ce include protecția sănătății și securității la locul de muncă.

Obligațiile angajaților

Angajații care lucrează de la distanță trebuie să își îndeplinească sarcinile conform contractului de muncă și să respecte programul stabilit. Ei au, de asemenea, obligația de a utiliza tehnologiile puse la dispoziție de angajator într-un mod corespunzător și de a păstra confidențialitatea informațiilor de serviciu.

Aspecte legale și contractuale

Legea prevede că telemunca trebuie reglementată printr-un act adițional la contractul individual de muncă, care să stipuleze condițiile specifice. Actul adițional trebuie să includă detalii privind locul și programul de muncă, tehnologiile utilizate, modalitatea de monitorizare și evaluare a performanței, dar și alte condiții de muncă adaptate telemuncii.

Protecția sănătății și securității

Legea impune ca angajatorii să asigure condiții care să protejeze sănătatea și securitatea angajaților în timpul muncii de acasă. Aceste condiții se referă la modul în care angajatorul controlează riscurile legate de munca la distanță și la obligațiile angajaților de a se conforma reglementărilor de securitate.

Reguli privind programul de muncă și timpul de odihnă

Telemunca nu trebuie să afecteze drepturile legate de timpul de lucru și odihnă ale angajaților. Angajatorii trebuie să stabilească un program clar, dar flexibil, care să permită angajaților să își respecte timpul de lucru și timpul de odihnă conform legislației muncii.

Confidențialitatea și protecția datelor

Legea subliniază importanța protecției datelor sensibile și confidențialitatea informațiilor la locul de muncă, în special în contextul în care telemunca presupune utilizarea tehnologiilor de comunicație care pot fi mai vulnerabile la atacuri cibernetice

ART. 1

(1) Prezenta lege reglementează modalitatea de desfăşurare a activităţii de către salariat în regim de telemuncă.
(2) Prezenta lege se aplică în domeniile de activitate în care este posibilă desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă.

ART. 2

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) telemuncă – forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat şi voluntar, îşi îndeplineşte atribuţiile specifice funcţiei, ocupaţiei sau meseriei pe care o deţine, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puţin o zi pe lună, folosind tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor;
b) telesalariat – orice salariat care desfăşoară activitatea în condiţiile prevăzute la lit. a).

ART. 3

(1) Activitatea de telemuncă se bazează pe acordul de voinţă al părţilor şi se prevede în mod expres în contractul individual de muncă odată cu încheierea acestuia pentru personalul nou-angajat sau prin act adiţional la contractul individual de muncă existent.
(2) Refuzul salariatului de a consimţi la prestarea activităţii în regim de telemuncă nu poate constitui motiv de modificare unilaterală a contractului individual de muncă şi nu poate constitui motiv de sancţionare disciplinară a acestuia.

ART. 4

(1) În vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin, telesalariaţii organizează programul de lucru de comun acord cu angajatorul, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, regulamentului intern şi/sau contractului colectiv de muncă aplicabil, în condiţiile legii.
(2) La solicitarea angajatorului şi cu acordul în scris al telesalariatului cu normă întreagă, acesta poate efectua muncă suplimentară.
(3) Angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului, în condiţiile stabilite prin contractul individual de muncă, regulamentul intern şi/sau contractul colectiv de muncă aplicabil, în condiţiile legii.

ART. 5

(1) Contractul individual de muncă se încheie şi se modifică, după caz, pentru salariaţii care desfăşoară activitatea de telemuncă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) În cazul activităţii de telemuncă, contractul individual de muncă conţine, în afara elementelor prevăzute la art. 17 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, următoarele:
a) precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă;
b) perioada şi/sau zilele în care telesalariatul îşi desfăşoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator;
c) locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, convenite de părţi;
d) programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului şi modalitatea concretă de realizare a controlului;
e) modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate de telesalariat;

Textul integral..……………..Legea privind reglementarea activităţii de telemuncă …