Legea nr. 151 din 2016 privind ordinul european de protectie
Legea nr. 151 din 2016 privind ordinul european de protectie precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
Autoritatea competentă pentru emiterea ordinului european de protecție:
- în cazul în care România este stat emitent,
- este organul judiciar pe rolul căruia se află cauza principală în legătură cu faptele de violență domestică.
Conform Legii nr. 151/2016, în cazul în care o persoană aflată în România este victima violenței domestice și solicită un Ordin European de Protecție (OEP):
- autoritatea competentă pentru emiterea acestui ordin este instanța judecătorească care analizează cauza principală privind violența,
- instanța are responsabilitatea de a emite un OEP care să protejeze victima pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene.
Procesul include următoarele etape:
- Inițierea procedurii: Victima poate solicita emiterea ordinului la instanța competentă din România.
- Emiterea Ordinului: Instanța română emite ordinul, care poate include măsuri precum restricționarea contactului agresorului sau interdicția de a se apropia de victimă.
- Transmiterea în alte state membre: Ordinul este recunoscut în toate statele UE și poate fi pus în aplicare în afacerea respectivă, garantând protecția victimei și în alte țări europene.
Astfel, România asigură protecția transfrontalieră a victimelor violenței domestice prin mecanismul OEP, conform reglementărilor europene.
TITLUL I Emiterea, recunoaşterea şi executarea ordinului european de protecţie
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
ART. 1 Definiţii
În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) ordin european de protecţie – o decizie adoptată de o autoritate judiciară sau echivalentă, a unui stat membru, în legătură cu o măsură de protecţie, pe baza căreia:
- o autoritate judiciară sau echivalentă a altui stat membru dispune măsura sau măsurile corespunzătoare,
- în temeiul propriei legislaţii naţionale, în vederea continuării asigurării protecţiei persoanei protejate;
b) măsură de protecţie – o decizie în materie penală, adoptată în statul emitent, prin care sunt impuse persoanei care reprezintă un pericol una sau mai multe dintre următoarele interdicţii sau restricţii:
- pentru a preveni săvârşirea asupra persoanei protejate a unei fapte penale
- care i-ar putea pune în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihologică, demnitatea, libertatea personală sau integritatea sexuală, respectiv:
- (i) interdicţia de a se deplasa în anumite localităţi, locuri sau zone definite în care îşi are reşedinţa persoana protejată sau pe care le vizitează;
- (ii) o interdicţie sau o reglementare a contactului, sub orice formă, cu persoana protejată, inclusiv la telefon, prin mijloace electronice, prin poştă, prin fax sau orice alte mijloace;
- (iii) o interdicţie sau o reglementare a apropierii de persoana protejată la o anumită distanţă;
c) persoană protejată – persoana fizică beneficiară a protecţiei care decurge dintr-o măsură de protecţie dispusă de statul emitent;
d) persoană care reprezintă un pericol – persoana fizică căreia i-au fost impuse una sau mai multe dintre interdicţiile sau restricţiile prevăzute la lit. b);
ART. 2 Domeniul de aplicare
Un ordin european de protecţie poate fi emis sau, după caz, recunoscut şi pus în executare în situaţia în care persoana protejată şi-a stabilit domiciliul sau reşedinţa ori locuieşte pentru o perioadă de timp sau urmează să îşi stabilească domiciliul, reşedinţa ori să locuiască pentru o perioadă de timp pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene decât cel în care a fost dispusă măsura de protecţie.
ART. 3 Competenţa
(1) Autoritatea competentă pentru emiterea ordinului european de protecţie, în cazul în care România este stat emitent, este organul judiciar pe rolul căruia se află cauza în care s-a dispus măsura de protecţie pe baza căreia se solicită emiterea ordinului european de protecţie.
Textul integral.……….legea-nr-151-din-2016-modificare-si-completare-acte-normative …..
