Indreptarea erorilor materiale din actul notarial

Îndreptarea erorilor materiale din actul notarial și completarea omisiunilor vădite, din oficiu:

• se face pe baza exemplarului din arhiva biroului notarial sau a Camerei Notarilor Publici,
• comunicându-se părților și registrelor de publicitate câte un exemplar al încheierii.

Eroarea materială într-un act notarial se referă la greșelile evidente și neintenționate comise în redactarea acestuia. Acestea pot include greșeli de tipar, omisiuni accidentale, inversarea cifrelor sau alte inadvertențe care nu afectează fondul actului juridic și nu denaturează voința părților.

Temeiul juridic al îndreptării erorilor materiale

Reglementările privind îndreptarea erorilor materiale în actele notariale sunt cuprinse în:

• Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale
• Codul de procedură civilă – în măsura în care este aplicabil
• Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995

Conform art. 88 din Legea notarilor publici, notarul public poate îndrepta erorile materiale din actele întocmite, fără a afecta conținutul și valabilitatea acestora.

Procedura de îndreptare a erorilor materiale

Îndreptarea unei erori materiale poate fi realizată în următoarele condiții:

a) La inițiativa notarului public

Dacă notarul public constată existența unei erori materiale în actul întocmit, acesta poate proceda din oficiu la îndreptarea acesteia, cu înștiințarea părților.

b) La cererea părților

Partea interesată poate solicita notarului public îndreptarea unei erori materiale, prezentând dovezi clare privind greșeala existentă.

c) Prin încheiere de îndreptare

Notarul public redactează o încheiere de îndreptare care menționează:

• Actul notarial care conține eroarea
• Natura erorii materiale
• Forma corectă a mențiunii greșite
• Referirea la dovezile care justifică îndreptarea

Încheierea este anexată actului notarial inițial, fără a se aduce modificări asupra originalului.

Limitele îndreptării erorilor materiale

Îndreptarea erorilor materiale nu trebuie să:

• Modifice substanța actului juridic
• Schimbe voința părților exprimată inițial
• Afirme sau infirme drepturi care nu rezultă din actul inițial

Dacă eroarea afectează substanțial conținutul actului, părțile trebuie să recurgă la revocare, rectificare sau întocmirea unui nou act notarial.

Efectele îndreptării erorilor materiale

Prin îndreptarea unei erori materiale, actul notarial își păstrează valabilitatea, iar corectarea se consideră parte integrantă a actului.

Îndreptarea erorilor materiale este o procedură simplificată, menită să asigure corectitudinea actelor notariale fără a afecta conținutul lor juridic. Este esențial ca această operațiune să fie efectuată în limitele legale și cu respectarea voinței părților.

Promisiune de vânzare-cumpărare. Înscris autentic. Menţionarea eronată a datei încheierii contractului. Regimul legal al prezumţiilor judiciare. Procedura de îndreptare a erorilor materiale din cuprinsul actului notarial

Cuprins pe materii:

• Drept procesual civil.
• Procedura contencioasă.
• Judecata
• Îndreptarea erorilor materiale din actul notarial

Index alfabetic:

• prezumţie judiciară
• înscris autentic
• eroare materială

• C.proc.civ., art. 270, art. 285, art. 309 alin. (5), art.329
• C.civ., art.1669
• Legea nr. 36/1995, art. 88, art. 98

Potrivit art.329 coroborat cu art.309 alin.(5) C.proc.civ., prezumțiile judiciare nu sunt admise ca mijloace de probă niciodată:

• împotriva sau peste ceea ce cuprinde un înscris şi
• nici despre ceea ce  s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte, în timpul sau în urma întocmirii lui,
• chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru dovedirea actului juridic, cu excepția cazurilor prevăzute la alin.(4) al art. 309 din cod.

Astfel, data la care contractul de vânzare-cumpărare trebuia încheiat de părţi, moment în raport de care începe să curgă termenul de prescripţie prevăzut de art. 1669 alin. 2 C.civ., nu poate fi stabilită în baza unei prezumţii simple, judiciare, dedusă de instanţă din faptul că data calendaristică convenită de părţi pentru încheierea contractului, consemnată, în baza acordul părţilor, în cuprinsul înscrisului autentic constatator al promisiunii de vânzare, nu putea fi situată anterior momentului întocmirii şi autentificării promisiunii de vânzare, ci ulterior acestui moment.

Împrejurarea că data calendaristică ce apare ca fiind convenită de părţi pentru îndeplinirea unor obligaţii viitoare, precedă momentului autentificării promisiunii de vânzare, pune în discuție posibilitatea strecurării unei erori materiale în cuprinsul duplicatului eliberat părţilor.

Or, pentru statuarea cu privire la existenţa unei erori materiale strecurate în cuprinsul duplicatului se impun verificări cu privire la menţiunile consemnate în cuprinsul originalului înscrisului constatator al promisiunii de vânzare intervenite între părţi, aflat în arhiva notarului public.

În plus, îndreptarea erorilor materiale pretins strecurate în cuprinsul duplicatului nu se realizează de instanța de judecată, ci de către notarul instrumentator întrucât, presupune verificarea conformităţii duplicatului cu exemplarul original al înscrisului autentic, pentru a se stabili dacă eroarea materială este sau nu strecurată şi în exemplarul original, a cărui rectificare este prioritară.

O astfel de operaţiune, de corectare a erorilor materiale pretins strecurate în cuprinsul înscrisurilor notariale constatatoare ale actelor juridice se realizează în procedura prevăzută de art.88 din Legea nr.36/1995 şi art.218 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin Ordinul Ministerului Justiției nr.2333/2013, anume, prin încheiere întocmită de notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea unor astfel de greșeli.

 I.C.C.J., Secţia I civilă, decizia nr. 2518 din 15 decembrie 2022

II. Soluția şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Subsumat criticii de nelegalitate întemeiate pe art.488 alin.(1) pct. 8 C.proc.civ., partea pârâtă pretinde soluționarea greșită de către instanțele de fond a excepției prescripției dreptului de a cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, drept recunoscut de art.1669 C.civ.

Soluţionarea greşită a excepţiei a fost cauzată, potrivit părții pârâte, de calcularea termenului de prescripție de la data de 31.07.2017, stabilită de instanţele de fond prin aplicarea eronată a regulilor de interpretare a contractului prevăzute la art.1266 și 1268 alin.(3) C.civ. şi, nepermis, a unei prezumții judiciare, nu de la data de 31.07.2016 convenită de părți și consemnată în înscrisul notarial constatator al promisiunii de vânzare, sub motiv că anul indicat ar fi rezultatul unei greșeli materiale.

Textul integral ………….. Decizia nr.2518 din 2022 a ICCJ …………