Garantarea dreptului de proprietate si mostenire
Respectarea exagerată a legii se poate dovedi peste măsură de ilegală
Garantarea dreptului de proprietate și moștenire este prevăzută în Constituția României în conținutul art. 44 și 46.
Prin prevederile art. 44 din Constituție a proprietății private, fiind legiferate:
- dobândirea dreptului de proprietate,
- exproprierea,
- naționalizarea și
- condițiile confiscării bunurilor dobândite ilegal.
Garantarea dreptului de proprietate și moștenire – Conform prevederilor art.44 alin.2 din Constituție, pot dobândi terenuri în proprietate atât cetățenii străini cât și apatrizii astfel:
- în baza reciprocității conferite de tratatele internaționale la care Romania este parte
- în baza aderării României la Uniunea Europeană
- prin moștenire legală
Alături de dreptul de obținere a proprietății este și garantarea dreptului de despăgubire justă și prealabilă în caz de expropriere pentru o cauză de utilitate publică sau folosirii subsolul oricărei proprietăți imobiliare.
Garantarea dreptului de proprietate și moștenire interzice:
- naționalizarea sau
- orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor.
Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind:
- protecția mediului şi
- asigurarea bunei vecinătăţi
Garantarea dreptului de proprietate este doar pentru bunurile obținute în mod licit, fiind supuse confiscării bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenții.
La fel de important, garantarea și ocrotirea legală este și dreptul de moștenire, fiind recunoscut atât cetățenilor străini cât și apatrizi, în art. 46 din Constituție.
Dreptul la moștenire:
- garantarea unui mod legal de transfer a dreptului de proprietate în beneficiul persoanelor ce nu pot dobândi un imobil prin formele convenționale de transfer
- constituie una din modalitățile de transmitere a proprietății alături de altele, cum ar fi convențiile sau prescripția achizitivă
- transmisiunea patrimoniului succesoral este o transmisiune universală, față de transmisiunile inter vivos care nu pot opera, în principiu, decât cu titlu particular.
Prevederea constituțională de garantare a dreptului de moștenire este lipsită de detalii referitoare la titularii dreptului, la obiectul său și la modul de funcționare a protecției creează însă incertitudine în legătură cu efectele juridice concrete.
Garantarea dreptului de proprietate în Constituţia conţine reglementări privitoare la:
- naţionalizare,
- expropriere şi
- folosirea subsolului unei proprietăţi imobiliare de către autorităţile publice,
- limite care se constituie în tot atâtea garanţii ale dreptului de proprietate privată.
Naționalizarea
Naționalizarea este:
- modul de trecere silită în proprietatea statului a terenurilor şi construcțiilor
- fără plata unei despăgubiri echivalente şi
- pentru temeiuri, de cele mai multe ori, arbitrare
Prin noul alineat la art. 44 din Constituție se interzice naționalizarea și orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baze descriminatorii cum ar fi apartenența:
- socială
- etnică
- religioasă
- politică
Menționarea expresă a interdicției naționalizării se realizează doar în funcţie de:
- criteriile enunțiativ enumerate, care fac trimitere la anumite calități ale titularilor,
- putând constitui tot atâtea temeiuri arbitrare sau vădit nedemocratice pentru o astfel de măsură
Textul constituțional nu a exclus cu desăvârşire naţionalizarea din rândul modalităţilor de trecere silită a proprietăţii private în proprietate publică, întrucât:
- în condiţii de reciprocitate şi în situaţii particulare,
- în relaţiile internaţionale mai pot apare situaţii în care aceasta să fie singurul mijloc de soluţionare a unor probleme inter-statale.
Exproprierea
Exproprierea este:
- modul de trecere silită în proprietatea statului a terenurilor şi construcţiilor
- pentru cauze de utilitate publică,
- după plata unei prealabile şi juste despăgubiri
Această dublă condiţionare a exproprierii asigură caracterul său previzibil şi echitabil, conferindu-i trăsături indispensabile securităţii juridice ce trebuie respectată într-o societate guvernată de principiile justiţiei şi dreptăţii. Exproprierea reprezintă:
- o serioasă atingere a exercitării dreptului de proprietate și
- o limitare a conţinutului său normativ, dar
- rămâne singura modalitate de transfer a proprietății prin transformarea dreptului de proprietate privată în proprietate publică, modalitate acceptată în ţările democratice.
Reglementarea exproprierii este într-un act normativ special – Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Sunt aplicabile prevederile Legii nr. 255/2010 când exproprierea se efectuează pentru realizarea unor lucrări de interes național, județean sau local, care pot consta în:
- construirea,
- modernizarea sau reabilitarea unor lucrări de infrastructură,
- lucrări de interes național de dezvoltare a producerii, transportului și distribuției de energie electrică și gaze naturale,
- lucrări miniere de interes național pentru exploatarea zăcămintelor de lignit, care se execută în baza unei licențe de exploatare și
- lucrări pentru realizarea sistemului național al perdelelor forestiere de protecție, precum și pentru împădurirea terenurilor degradate
Potrivit textelor constituționale ale art 44 alin 3 și 6 din Constituție s-au creat premisele cedării silite a dreptului de proprietate, în condițiile legii și au fost stabilite principiile pe care o asemenea lege trebuie să le respecte.
Garantarea folosirii subsolului unei proprietăţi imobiliare
Folosirea subsolului unui imobil de către autorităţile publice pentru lucrări de interes general:
- creează obligaţia constituţională pentru acestea de a despăgubi proprietarul pentru daunele ce le sunt imputabile
- caracterul licit al dobândirii se prezumă
- sarcina probei caracterului ilicit al unei averi revine celui care afirmă un asemenea lucru
Alte garanţii ale dreptului de proprietate se regăsesc în alin. (8) şi (9) ale art. 44 din Constituţie prin care se interzice confiscarea averii dobândite licit.
Confiscarea bunuri destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții este o măsura de siguranță, iar în domeniul contravențional, confiscarea este o sancțiune complementară (art 5 alin 3 lit. a din OG nr. 2/2001).
Și eu știam că Art. 46 din Constituție garantează dreptul la moștenire, numai că am aflat că în practică lucrurile nu stau chiar așa. Eu, în calitate de moștenitor nu pot retrage banii acumulați la pilonul II de pensii de către persoana decedată dacă și eu sunt participant la pilonul II de pensii. În În situația aceasta, banii trebuie transferați la fondul de pensii unde sunt eu participant și rămân în continuare la ei. Deși Art. 46 din Constituție garantează dreptul la moștenire, unii și-au permis să dea legi prin care să îngrădesc acest drept. Dacă dreptul la moștenire este garantat înseamnă că nimeni nu poate să îmi îngrădească sau restricționeze acest drept și nici să îmi impună cum să mă folosesc de moștenire. Dar se pare că cei care au făcut aceste legi ( Legea 411 din 2004 și Norma 27 din 2017 ) sunt preocupați să apere mai mult interesele fondurilor de pensii decât ale participanților la aceste fonduri. Am discutat cu reprezentanții fondului de pensii respectiv cât și cu cei de la ASF și răspunsul a fost același. În cazul acesta nu am dreptul să retrag de la pilonul II de pensii banii care îmi revin ca și moștenire.
Ar trebui să faceți o petiție și la instituția Avocatul poporului.
https://projurista.ro/drepturile-omului-protejate-prin-legi/
In cauza mea si-au bagat miinile judecatorii din cadrul instantelor Bacauane.
Bunurile proprii ale tatalui meu au devenit comune dupa deces. Nu mi-a fost comunicata dec.nr.320/2002 timp de 19 si 1/2 ani acum cind mi-a comunicat probleme av. Danila cauta sa ma omoare e un periplu care se pare ca nu se vrea solutionata.
Dar vedeti pe site-ul CA Bc.