Forma și modalitățile actului juridic civil

Forma actul juridic civil

 Prin forma actului juridic civil se înţelege acea condiţie ce constă în modalitatea de exteriorizare a manifestării de voinţă cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Forma actului juridic civil se supune principiului consensualismului ce înseamnă că simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară ci şi suficientă pentru ca actul juridic civil să ia naştere în mod valabil din punctul de vedere al formei (care îmbracă manifestarea de voinţă făcută în scopul de a produce efecte juridice). Consensualismul este consacrat pentru anumite acte juridice civile.

        ”Art. 1240 Cod civil

1. Voința de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris.
2. Voința poate fi manifestată și printr-un comportament care, potrivit legii, convenției părților, practicilor statornicite între acestea sau uzanțelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenției de a produce efectele juridice corespunzătoare”

Clasificarea condiţiilor de formă este în funcţie de consecinţele juridice ale nerespectării lor:

• forma cerută pentru însăşi valabilitatea actului – forma ad validitatem
• forma cerută pentru probarea actului – forma ad probaţionem
• forma cerută pentru opozabilitatea actului faţă de alte persoane, terţi

Infografic-forma-si-modalitatile-actului-juridic

Forma cerută ad validitatem

Este o excepţie de la principiul consensualismului când legea reglementează pentru anumite acte juridice necesitatea încheierii lor într-o anumită formă solemnă pentru a-şi produce efecte juridice

• este un element constitutiv esenţial al actului juridic, nerespectarea lui atrăgând nulitatea absolută a actului juridic civil în cauză
• este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă, această formă presupune manifestarea expresă de voinţă
• este exclusivă adică pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă cea autentică.

”Art. 1242 alin 1 Cod civil – Este lovit de nulitate absolută contractul încheiat în lipsa formei pe   care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea sa valabilă.”

Pentru îndeplinirea condiției de formă ad validitatem trebuie respectate condițiile:

• întregul act trebuie să îmbrace forma cerută pentru validitatea sa
• actul aflat în interdependenţă cu actul solemn trebuie să îmbrace şi el forma specială (mandatul dat pentru încheierea unui act solemn trebuie constatat prin procură autentică)
• actul care determină ineficienţa unui act solemn trebuie să îmbrace şi el forma specială, solemnă. Excepţie face legatul care poate fi revocat şi tacit.

Exemple de acte solemne: donaţia, subrogarea în drepturile creditorului consimţită de debitor, ipoteca convenţională, testamentul, recunoaşterea paternităţii, acte juridice de înstrăinare a imobilelor, etc.

Forma cerută ad probaţionem 

Este o cerință impusă în unele cazuri de lege sau stabilită de părţi, care constă în întocmirea unui înscris în vederea probării actului juridic civil, fiind o excepţie de la principiul consensualismului (manifestarea de voinţă trebuie îmbrăcată în formă scrisă).

Asigurând redarea certă şi fidelă a conţinutului actului juridic civil se poate preveni eventualele litigii, sau în anumite cazuri concrete, se uşurează sarcina organului jurisdicţional în stabilirea situaţiei de fapt.

Forma cerută ad probaţionem este obligatorie (nu facultativă), nerespectarea ei atrăgând sancţiunea inadmisibilităţii dovedirii actului cu alt mijloc de probă, fiind o decădere din dreptul de a proba. Aplicaţii ale formei ad probaţionem sunt contractul de închiriere al locuinței, depozitul voluntar, tranzacție, etc.

”Art. 1241 Cod civil – Înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forța probantă prevăzută de lege”.

Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi

Forma impusă de lege pentru opozabilitate faţă de terţi este obligatorie (nu facultativă) şi are la bază îndeplinirea unor formalităţi prin care un anumit act juridic civil poate fi cunoscut de persoane străine de acel act (terţ).

Prin nerespectarea acestei cerinţe de formă, sancţionarea constă în inopozabilitatea actului juridic, adică în posibilitatea terţului interesat de a ignora actul juridic invocat de părţile acestuia sau de una dintre ele împotriva sa. În consecinţă, actul juridic civil produce efecte între părţi, dar este ineficace faţă de terţ, ceea ce practic înseamnă că părţile se văd în imposibilitatea de a se putea prevala de drepturile izvorâte din acel act faţă de terţi.

Aplicații ale formei cerută pentru opozabilitate faţă de terţi sunt:

• publicitatea constituirii gajului,
• notificarea cesiunii de creanţă,
• înregistrarea invenţiilor la OSIM,
• înregistrarea contractelor de arendă,
• înregistrările la registrul comerţului.

”Art. 1244 Cod civil –  În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară”. 

Modalitățile actului juridic civil

Modalitățile reprezintă împrejurări viitoare, de a căror realizare părțile fac să depindă efectele actului juridic.

 Termenul

Este un eveniment viitor şi sigur ca realizare, până la care este amânată fie începerea, fie încetarea exerciţiului drepturilor subiective şi executării obligaţiilor civile.

• Art. 1411 Cod civil 
• Obligația este afectată de termen atunci când executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor si sigur.
• Termenul poate fi stabilit de părți sau de instanță ori prevăzut de lege.

Clasificarea termenului

După criteriul efectului său

• Termen suspensiv este acel termen care amână începutul exercițiului dreptului subiectiv şi executării obligaţiei corelative, până la împlinirea lui
• Termen extinctiv este acel termen care amână stingerea exercițiului dreptului subiectiv şi executării obligației corelative, până la împlinirea lui.

            Art. 1412 Cod civil

1. Termenul este suspensiv atunci când, până la împlinirea lui, este amânată scadența obligației.
2. Termenul este extinctiv atunci când, la împlinirea lui, obligația se stinge.

În funcție de titularul beneficiului termenului – are importanţă juridică întrucât numai cel care are de partea sa beneficiul termenului poate renunţa la acest beneficiu

• termen în favoarea debitorului
• termen în favoarea creditorului
• termen în favoarea atât a creditorului cât şi a debitorului (exemplu – un termen în contractul de asigurare)

1.   Art. 1413 Cod civil
2. Termenul profită debitorului, afară de cazul când din lege, din voința părților sau din împrejurări rezultă că a fost stipulat în favoarea creditorului sau a ambelor părți.
3. Cel ce are beneficiul exclusiv al termenului poate renunță oricând la acesta, fără consimțământul celeilalte părți.  

În funcţie de izvorul său

• termen voluntar sau convenţional – acela stabilit prin act juridic civil unilateral ori bilateral
• termen judiciar (jurisdicţional) – termenul acordat de instanţă

După criteriul cunoașterii sau nu a datei împlinirii sale

• termen cert – a cărui împlinire este cunoscută
• termen incert – a cărui împlinire nu este cunoscută ca dată calendaristică

Efecte

Principiul dominant al efectelor este ” termenul ce afectează doar executarea actului iar nu şi existenţa sa”. Termenul suspensiv întârzie, amână începutul exercitării dreptului subiectiv şi îndeplinirii, executării obligației corelative având următoarele consecințe:

• înainte de termen (scadenţă) dacă debitorul execută obligaţia sa, el face o plată valabilă, echivalentă cu renunţarea la beneficiul termenului
• înainte de împlinirea termenului, titularul dreptului poate lua măsuri de conservare a dreptului său
• în actele translative de drepturi reale asupra bunului individual determinat, termenul suspensiv nu amână transferul acestor drepturi, afară de cazul în care s-a prevăzut expres, contrariul
• până la împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate cere plata de la debitor înainte de împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate opune debitorului compensaţia
• înainte de termen, creditorul nu mai este în drept să intenteze acţiunea oblică (subrogatorie) ori cea pauliană (revocatorie)
• prescripţia dreptului la acțiune începe să curgă de la data împlinirii termenului suspensiv

”Art. 1414 Cod civil
Ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere înainte de împlinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunăvoie și în cunoștință de cauză înainte de împlinirea termenului nu este supus restituirii.”

Termenul extinctiv marchează stingerea dreptului subiectiv şi al obligaţiei corelative. Exemplu – împlinirea termenului închirierii marchează încetarea dreptului de a folosi bunul ce-i formează obiectul şi obligaţiei de a asigura folosinţa liniștită.

Condiţia

Este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde existenţa (naşterea sau desfiinţarea) actului juridic civil.

”Art. 1420 Cod civil  – Dacă un eveniment pe care părțile îl consideră ca fiind un termen nu se realizează, obligația devine exigibilă în ziua în care evenimentul ar fi trebuit în mod normal să se producă. În acest caz, sunt aplicabile prevederile prezentului capitol”.  

Clasificare

După criteriul efectului

• Condiţie suspensivă – acea condiție de a cărei îndeplinire depinde nașterea actului juridic civil. Exemplu – părţile au convenit să vândă-cumpere dacă vânzătorul se va muta în altă localitate, cu serviciul şi domiciliul, până la începutul anului viitor.
• Condiţie rezolutorie –acea condiție de a cărei împlinire depinde desfiinţarea actului juridic civil. Exemplu – prezentul contract de vânzare se desfiinţează dacă vânzătorului i se naşte un copil în doi ani de la încheierea contractului.

După criteriul legăturii cu voinţa părţilor, a realizării ori nerealizării evenimentului:

• Condiţie cauzală – acea condiţie a cărei realizare depinde de hazard, de întâmplare, fiind independentă de voinţa părţilor
• Condiţie mixtă – a cărei realizare depinde de voinţa uneia din părţi şi de voinţa unei alte persoane, determinate
• Condiţia potestativă

1. potestativă pură – acea condiţie a cărei realizare depinde de voinţa unei părţi şi de un fapt exterior sau de voinţa unei persoane determinate. Condiţia pur potestativă din partea debitorului fiind nulă, deoarece echivalează cu lipsa intenţiei de a se obliga juridicește.
2. potestativă simplă- condiţia potestativă simplă este valabilă atât în privinţa debitorului, cât şi a creditorului, cu excepţia donaţiei.

După modul ei de formare

• Condiţia pozitivă şi
• Condiţia negativă – clasificare ce prezintă utilitate în ce priveşte modul de îndeplinire a evenimentului-condiţie.

Efectele condiţiei sunt guvernate de două principii:

• condiţia afectează însăşi existenţa actului juridic civil, adică naşterea ori desfiinţarea lui, spre deosebire de termen care afectează doar executarea actului
• condiţia îşi produce efectele retroactiv – ex tunc.

Efectele condiţiei suspensive

Perioada anterioară împlinirii condiţiei – actul juridic nu-şi produce efectele, acestea fiind sub semnul întrebării, decurgând consecinţele:

• Creditorul nu poate cere executarea obligației
• Debitorul nu datorează nimic (dacă ar plăti, el poate cere restituirea)
• Nu poate opera compensaţia
• Prescripţia dreptului la acţiune nu începe să curgă
• În actele translative nu se produce efectul translativ
• Creditorul este în drept să ia măsuri de conservare a dreptului său
• Creditorul poate ceda dreptul său

Perioada ulterioară împlinirii condiţiei – dacă condiţia supensivă s-a realizat, se consideră, retroactiv, că actul a fost pur şi simplu. De aici decurg consecinţele:

• Plata făcută de debitor rămâne valabilă
• Transmisiunile de drepturi reale făcute de titularul dreptului condiţionat se consolidează

De la retroactivitatea efectelor condiţiei suspensive există şi excepţii:

• prescripţia extinctivă curge numai de la împlinirea condiţiei
• fructele culese de înstrăinător rămân ale sale
• actele de administrare rămân neatinse
• riscurile sunt în sarcina înstrăinătorului

Dacă nu se îndeplineşte condiţia suspensivă, părţile se găsesc în situaţia în care ar fi dacă n-ar fi încheiat actul. Actul nu se naşte cu caracter definitiv.

Consecinţele sunt:

• prestaţiile executate trebuie restituite
• garanţiile constituite se desfiinţează
• drepturile constituite de debitor se consolidează

Efectele condiţiei rezolutorii

Perioada anterioară împlinirii condiţiei- condiţia rezolutorie nu-şi produce efectele, actul comportându-se ca pur şi simplu. De aici consecinţele:

• creditorul poate cere debitorului să-şi execute obligaţia, debitorul fiind obligat la aceasta
• debitorul sub condiţie rezolutorie suportă riscul pieirii bunului, întrucât a dobândit proprietatea asupra lui
• dreptul dobândit sub condiţie rezolutorie se poate transmite. Cine datorează sub condiţie rezolutorie, datorează pur şi simplu

Perioada ulterioară împlinirii condiţiei – dacă condiţia rezolutorie s-a realizat, efectul care se produce constă în desfiinţarea retroactivă a actului. În consecinţă:

• înstrăinătorul va restitui preţul, iar dobânditorul bunul
• drepturile constituite de dobânditor se desfiinţează.

Excepţii

• riscul realizat pendente condiţione este suportat de dobânditor, ca proprietar sub condiţie rezolutorie, definitiv
• actele de administrare se păstrează
• fructele rămân ale dobânditorului
• în actul cu executare succesivă, efectele se produc numai pentru viitor

Dacă nu s-a realizat condiţia rezolutorie, efectul care se produce constă în consolidarea retroactivă a actului.

Sarcina

Este o obligaţie de a da, a face sau a nu face, impusă de dispunător gratificatului în actele cu titlu gratuit- liberalităţi

Clasificare şi efecte

Clasificare în funcţie de persoana beneficiarului:

• sarcina în favoarea dispunătorului
• sarcina în favoarea gratificatului
• sarcina în favoarea unei terţe persoane

Efecte – sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic civil în caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia. Neexecutarea sarcinii atrage ca sancţiune, în principal, revocarea (rezoluţiunea) actului juridic civil cu titlu gratuit prin care a fost instituită.

Datorită contractului sinalagmatic conferit de sarcina actului cu titlu gratuit, neexecutarea sarcinii dă dreptul dispunătorului de a opta între a cere rezoluţiunea (revocarea) actului juridic civil pentru neexecutare sau a pretinde obligarea debitorului la executarea în natură a sarcinii.

”Art. 1027 alin 1 Cod civil – Dacă donatarul nu îndeplinește sarcina la care s-a obligat, donatorul sau succesorii săi în drepturi pot cere fie executarea sarcinii, fie revocarea donației”.