Dreptul de mostenire – Nedemnitatea succesorala

Dreptul de moştenire este definit ca fiind modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viaţă (art 953 Cod civil).

• În actualul cod civil moştenirea este definită ca un mod de transmitere a patrimoniului.
• În vechiul cod civil moştenirea era tratată ca un mod de dobândire a proprietăţii bunurilor.

DREPTUL DE MOȘTENIRE – CONDIȚII GENERALE 

Indiferent dacă este vorba despre o moştenire legală, testamentară sau contractuală, o persoană poate moşteni, dacă întruneşte, în mod cumulativ, următoarele trei condiţii:

1. să aibă capacitate succesorală, adică să existe la momentul deschiderii moştenirii, să aibă aptitudinea de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică calitatea de succesor;
2. să aibă vocaţie la moştenire (în temeiul legii sau în temeiul testamentului);
3. să nu fie nedemnă de a moşteni

NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ

Nedemnitatea succesorală este reglementată în art 958-961 Cod civil.

Nedemnitatea succesorală:

• este sancţiunea de drept civil care are ca efect decăderea din dreptul de a moșteni a succesibililor nedemni, aceștia pierzând definitiv aptitudinea de a suc­cede
• este decăderea de drept a moştenitorului legal din dreptul de a culege o moştenire determinată sau rezervă succesorală la care ar fi avut dreptul din această moştenire
• este justificată de vinovăţia faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia printr-o faptă gravă

Această sancţiune se întemeiază pe motive de „mo­ralitate publică” întrucât nu se poate admite ca o per­soană vinovată de fapte grave față de o altă persoană să o moștenească pe aceasta.

 Caracterele juridice ale nedemnităţii succesorale

• se aplică numai în cazul săvârșirii faptelor expres și limitativ prevăzute de lege
• produce efecte doar în privința autorului faptei
• sancțiunea nu se extinde la alte moșteniri
• moștenitorul să fi acționat cu discernământ

a) Se aplică numai în cazul săvârşirii faptelor expres şi limitativ prevăzute de lege

Pentru a constitui nedemnitate succesorală:

• faptele să fie prevăzute de legea penală,
• faptele să fie acţiuni sau inacţiuni ce sunt infracţiuni
• conținutul constitutiv al infracţiunii să cuprindă, ca element subiectiv:

1. intenţia de a ucide,
2. modificarea ultimei voinţe a lui de cujus
3. înlăturarea ultimei voinţe a lui de cujus prin intervenţii asupra testamentului

Ce se sancţionează este atitudinea morală a făptuitorului. Prevederea legală vizează infracțiuni ca: omorul, omorul calificat, uciderea la cererea victimei, uciderea noului născut de către mamă, fapte de violenţă fizică sau morală, distrugere, ascundere, alterare testament.  Sunt excluse infracțiunile săvârșite din culpă sau praeterintenție.

b) Produce efecte doar în privinţa autorului faptei

Nedemnitatea are caracterul unei sancțiuni strict personale a eredelui-făptuitor, nu produce efecte față de alte persoane chemate la moștenirea defunctului în nume propriu sau prin reprezentare.

Nedemnitatea este o decădere din dreptul de a moșteni, o penalizare a succesibilului care a avut un comportament abuziv față de de cujus, fiind considerat că nu a avut niciodată această calitate.

c) Domeniul de aplicare al sancţiunii este doar în privința autorului faptei

Nedemnitatea nu produce efecte asupra descendenţilor, indiferent de gradul lor. Prin reprezentare succesorală, un moștenitor legal urcă în locul nedemnului la moştenirea defunctului.

d) Sancțiunea nu se poate extinde și la alte moşteniri

Decăderea privește doar  relația succesorală dintre nedemn și de cujus-ul față de care au fost comise faptele nedemnității. Nu sunt afectate și drepturile de moștenire din alte succesiuni la care acesta ar fi chemat.

e) Moştenitorul trebuie să fi avut discernământ în momentul săvârşirii faptei de nedemnitate

Sancţiunea  nedemnităţii este prevăzută numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie, iar lipsa discernământului înlătură vinovăţia. Fiind vorba de săvârşirea de fapte (şi nu de acte juridice) se vor aplica regulile privitoare la discernământul necesar pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Dacă nedemnitatea implică o condamnare penală, vor fi incidente regulile de iresponsabilitate din dreptul penal.

Nedemnitatea succesorală de drept sau absolută

Este reglementată în art. 958 Cod civil

(1) Este de drept nedemnă de a moşteni:

1. persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
2. persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

Pentru a interveni nedemnitatea de drept, este necesar să existe o sentinţă civilă  sau penală care să constate existenţa faptelor prevăzute de art. 958 alin 1 din Codul civil.

Nedemnitatea de drept operează în puterea legii, instanţa de judecată sau notarul public având numai rolul de a o constata și nu de a o pronunţa.

Pentru a interveni nedemnitatea de drept este necesar să fie o infracţiune săvârşită “cu intenţie“ (fie directă, fie indirectă). Dacă este săvârşită din culpă nu va interveni nedemnitatea făptuitorului.

Nu are importanță dacă infracţiunea a avut ca rezultat moartea victimei, ci prezintă interes faptul că făptuitorul a urmărit producerea acestui rezultat. Nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.

În cazul în care condamnarea este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale nedemnitatea nu operează.

 Nedemnitatea succesorală judiciară

Este reglementată în art. 959 Cod civil.

(1) Poate fi declarată nedemnă de a moşteni:

1. persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei;
2. persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
3. persoana care, prin dol sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

Declararea nedemnităţii succesorale pentru cauzele prevăzute la art. 959 Cod civil este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei de judecată.

Orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii, acesta fiind un termen de decădere.

Partea care are posibilitatea să solicite instanţei pronunţarea unei hotărâri de declarare a nedemnităţii judiciare pierde acest drept al său prin neexercitarea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii.

Acest drept se stinge ca efect al neexercitării sale.

Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la art. 959 Cod civil se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Când condamnarea pentru faptele menţionate este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii.

Termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moştenirii.

Unitatea administrativ teritorială (comuna, oraşul, municipiul) în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii:

• poate introduce acţiunea pentru declararea nedemnităţii
• în cazul în care, cu excepţia autorului uneia dintre faptele precizatenu mai există alţi succesibili

 EFECTELE NEDEMNITĂȚII SUCCESORALE

Sunt reglementate de art. 960 Cod civil.

1. Nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală, cât şi de la cea testamentară.
2. Posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă.
3.  Actele de conservare, precum şi actele de administrare, în măsură în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, sunt valabile. De asemenea, se menţin şi actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, regulile din materia cărţii funciare fiind însă aplicabile.

 Efectele nedemnităţii sunt următoarele:

• caracter universal – nedemnul este înlăturat atât de la moştenirea legală cât şi de la cea testamentară
• posesia exercitată de nedemn asupra bunurilor moştenirii este considerată posesie de rea-credinţă
• actele de conservare şi actele de administrare încheiate între nedemn şi terţi sunt valabile în măsura în care profită moştenitorilor
• se menţin actele de dispoziţie cu titlu oneros încheiate între nedemn şi terţii dobânditori de bună-credinţă, cu respectarea regulilor privind cartea funciară
• nedemnul poate veni la succesiune prin reprezentantare, chiar dacă nedemnul se află în viaţă la data deschiderii moştenirii, chiar dacă renunţă la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit

 Înlăturarea efectelor nedemnităţii succesorale

Reglementarea este în art. 961 Cod civil

1. Efectele nedemnitatii de drept sau judiciare pot fi inlaturate expres prin testament sau printr-un act autentic notarial de catre cel care lasa mostenirea. Fără o declarație expresă, nu constituie inlaturare a efectelor nedemnitatii legatul lasat nedemnului dupa savarsirea faptei care atrage nedemnitatea.
2. Efectele nedemnitatii nu pot fi inlaturate prin reabilitarea nedemnului, amnistie intervenita dupa condamnare, gratiere sau prin prescriptia executarii pedepsei penale.

Efectele nedemnităţii de drept sau judiciare pot fi înlăturate expres:

• prin testament sau
• printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moştenirea.
• fără o declaraţie expresă, nu constituie înlăturare a efectelor nedemnităţii legatul lăsat nedemnului după săvârşirea faptei care atrage nedemnitatea

Efectele nedemnităţii nu pot fi înlăturate:

• prin reabilitarea nedemnului,
• prin amnistie intervenită după condamnare,
• prin graţiere sau
• prin prescripţia executării pedepsei penale.

Nedemnitatea are caracterul unei sancțiuni iar pentru înlăturarea efectelor se impune iertarea din partea lui de cujus printr-o declarație expresă. Este valabilă atât pentru nedemnitatea de drept cât și pentru cea juridică.

Condițiile de fond ale iertării sunt:

• exteriorizarea în mod expres a voinței lui de cujus și
• să fie un act strict personal al lui de cujus, nefiind asimilat nici unui act emis de o altă persoană sau autoritate
• condiția de formă – actul de iertare să îmbrace forma solemnă ca condiție de validitate
• publicitatea iertării va fi asigurată prin utilizarea testamentului autentic sau a declarației notariale